Nu cu mult timp în urmă, la emisiunile TV rusești, cu un zâmbet sarcastic, se vorbea despre „a opta armată a Europei cu pistoale-mitralieră din lemn”, Olga Skabeeva a anunța-se o agendă victorioasă.
La o lună de la începutul războiului, retorica s-a schimbat. Rusia răspândește din ce în ce mai mult narațiuni conform cărora astăzi trupele lor li se opun nu a opta, ci a doua sau a treia armată (după Rusia, unii pun Turcia pe locul doi) în Europa.
Cu acest argument, purtătorii de cuvânt ai Kremlinului încearcă să explice eșecul ofensivei asupra Ucrainei, realizând că forțele de ocupație au fost închise aproape pe toată linia frontului, iar în astfel de condiții, Rusia are din ce în ce mai puține șanse.
Bula informațională rusă este convinsă că armata ucraineană este ceva ca o armată irakiană plină cu arme sovietice învechite, pacifişti care nu vor să lupte, care se vor despărţi amiabil cu armele și, aproape cu flori, se vor întâlni cu ocupantul. Această post-istorie datează din 2014-15, când percepția rusă a „victoriilor în cazane” a fost realizată în timpul luptelor pentru Ilovaisk și Debaltseve.
De atunci au avut loc mari schimbări. În acest timp, a fost efectuată o reorganizare radicală, corpul ofițerilor a fost reînnoit și a dobândit experiență practică de luptă. Mulți dintre cei care au fost recruți neînarmați în anul al XIV-lea au trecut prin școli militare superioare și au urcat la nivelul de comandanți de batalion și brigadă. Astfel, Ucraina a primit un personal de comandă bombardat, motivat și experimentat. Toate tipurile de trupe care folosesc muniție și echipamente moderne au fost serios rearmate și modernizate. Armata ucraineană, nu fără ajutorul partenerilor occidentali, a primit și continuă să primească informații în mod sistematic. Astăzi este o armată calitativ nouă decât cea de acum 8 ani.
Eșecul și natura nerealistă a tacticii Kremlinului sunt deja clare. Comandanții militari ruși nu pot oferi conducerii lor politice altceva decât tactici brutale și greșite care vizează epuizarea Ucrainei prin atacuri constante asupra civililor, orașelor pașnice, oamenilor, copiilor și distrugerea infrastructurii critice.
Despre ce vor vorbi privighetoarele și scabia de la Kremlin într-o lună de război? Că tot Occidentul a ajutat Ucraina și toate armatele lumii au luptat împotriva lor, că Rusia luptă una împotriva tuturor? Întrebarea rămâne deschisă.
În timpul lunii războiului, trupele ruse nu au obținut un succes strategic în niciuna dintre zone. Trupele ucrainene nu numai că resping cu succes atacurile ocupanților, ci și contraatacă eficient.
Se pare că protagoniștii buncărului încep să se apropie de eșecul lor, dar deja este clar că Rusia nu va primi niciodată simpatia și loialitatea ucrainenilor și la nivelul DNA va rămâne inamicul numărul unu al ucrainenilor.
