Comandantul primei companii de infanterie a Batalionului 68 de apărare teritorială, Pavlo Veliciko, consideră că cea mai mare șansă de victorie o are acea armată care continuă să creadă în capacitatea sa de a învinge inamicul. Principalul risc în prezent este pierderea unității și a sprijinului în interiorul țării.
Aceste gânduri au fost exprimate de ofițerul UAF în timpul discursului său la forumul „Re: Open Zakarpattia 2024,” desfășurat în Transcarpatia.
Conform lui Pavlo Veliciko, în ciuda presiunii rusești pe toate direcțiile frontului și a situației dificile în privința mobilizării, armata ucraineană rămâne garantul viitorului Ucrainei ca stat și, totodată, al stabilității de securitate pentru întreaga Europă.
„Contrar dorinței Kremlinului de a demilitariza statul nostru, Putin și compania au primit o Ucraină militarizată, o națiune europeană de adevărați luptători, cristalizată în bătăliile zilnice, și, în cele din urmă, o țară care are o motivație simplificată la maximum în lupta pentru fiecare colț de pământ: supraviețuirea fizică a statului ucrainean, reprezentată de întreaga sa societate pasionată,” a spus militarul.
„În opinia mea, cele mai mari șanse de victorie le are acea armată care continuă să creadă în capacitatea sa de a învinge inamicul. Amintindu-ne zilnic de prețul enorm plătit pentru a avea pace acasă, de prietenii noștri căzuți, rămân optimist și nu văd altă cale de a învinge Rusia decât printr-o înfrângere militară finală a Kremlinului,” a subliniat ofițerul.
Pavlo Veliciko spune că armata ucraineană este, în același timp, atât principalul garant al integrării euroatlantice a Ucrainei, cât și elementul care a oferit țării o subiectivitate și influență internațională fără precedent.
„Astăzi noi, ucrainenii, ne aflăm într-o situație extrem de grea și sumbră. Epuizarea din cauza războiului, neîncrederea în viitor și sentimentul de singurătate în fața unei tragedii zilnice ne împing societatea spre fragmentare, diviziuni și autodistrugere. Crește prăpastia între armată și popor, între front și spatele frontului, iar această prăpastie se mărește adesea artificial, prin manipulările și operațiunile speciale ale inamicului. În ciuda tuturor, putem conta doar pe noi înșine. Aceasta este baza și fundamentul nostru. Principalul nostru risc astăzi este pierderea unității și a sprijinului în interiorul țării,” a relatat militarul.
Potrivit lui Pavlo Veliciko, concepția despre cum ar trebui să arate victoria pentru Ucraina s-a schimbat oarecum în timp.
„Suntem în serviciu de trei ani, iar viziunea asupra victoriei se deformează într-o anumită măsură. Ca și comandant, văd clar victoria militară: oricât de imposibilă ar părea, trebuie să ne stabilim un obiectiv mult mai mare decât suntem capabili să realizăm în acest moment. Apetitul rușilor doar crește, și cu fiecare presiune va continua să crească. Dar dacă vom accepta mai puțin, vom pierde mai mult,” a declarat ofițerul.
În cadrul discuției, militarul a abordat și tema diferențelor de atitudine între militarii de pe front și civilii din spatele frontului: „Printre civili petrec 20 de zile pe an, iar atitudinea mea față de societate este maxim de extrapolată pe poziția unui militar. Mă concentrez să supraviețuiesc și să îndeplinesc sarcina cu pierderi minime. Este ciudat când vii în concediu. Atitudinea în spatele frontului, la 1200 de kilometri de pozițiile mele, este diferită.”
Din spusele militarului, linia frontului vizibilă pe hărțile DeepState este menținută de infanterie. Totuși, societatea ucraineană a „demonizat-o,” iar acum potențialii militari se tem să se alăture.
„Sunt în infanterie din primele zile ale invaziei pe scară largă. Infanteria a fost atât de demonizată în societate, încât acum toți se tem să meargă acolo. Dar trebuie să desființăm acest mit, pentru că pe infanterie se menține linia DeepState. Asta nu trebuie uitat,” a subliniat Pavlo Veliciko.
Ofițerul Forțelor Armate a adăugat că acum trebuie să facem o alegere astfel încât să nu ne fie rușine nici de noi înșine, nici de propriii noștri copii.
„Armatei cu siguranță nu îi va fi niciodată rușine. Mi-aș dori foarte mult să nu ne fie rușine nici de societatea din spatele nostru, deoarece pentru succesul ei continuă lupta noastră zilnică din tranșee,” a concluzionat ofițerul.
