Samuil este un asistent lansator de grenade în Brigada 128 Separată de Asalt Montan Transcarpatic. Este din Kryvyi Rig, dar locuiește la Kiev de mulți ani. Are studii de expert în cultură și a lucrat în jurnalism. Povestea lui a fost relatată pe pagina de Facebook a Legiunii Transcarpatice.
Samuel a luat parte la Revoluția Demnității, unde s-a ales cu două răni: o arsură la mână și o lovitură în cap cu un glonț de cauciuc.
„Pe 24 februarie, după-amiaza, eram programată să mă căsătoresc la Broul Înregistrării de Stat a actelor civile, dar războiul a început de dimineață, așa că nu am avut timp. Am dus rudele și prieteni în Transcarpatia, unde avem cunoștințe, apoi am plecat la comisariatul militar și am intrat în brigada 128”, a spus Samuel.
Cu o zi înainte de a pleca în zona de război, el și mireasa lui au mers la RAGS-ul local și s-au căsătorit.
„Soția mea este din regiunea Donețk, fuge deja de război pentru a doua oară (prima oară în 2014). Și era atât de speriată încât m-am hotărât să pun capăt odată pentru totdeauna acestei hoarde!” spune soldatul.
„În primele săptămâni în brigadă, am fost învățat să lucrez cu diverse arme – AK, PC, lansator de grenade, am învățat și cum să conduc un vehicul blindat de transport de trupe. Odată ce un grup de ruși s-a apropiat de noi – s-au apropiat de o mașină civilă spartă să fure miere din ea. I-am alungat cu rafale de foc și apoi am găsit acolo un steag sovietic aruncat – greu și mare cu franjuri. Încă mă întrebam – de ce oare au luat cu ei în luptă un lucru atât de inutil la război? E greu de înțeles logica aici…” – a spus Samuil.
„Cu altă ocazie, o unitate vecină, după ce a bombardat o coloană inamică, a luat un prizonier și ni l-a predat. Era un bărbat mobilizat din Makiivka – 30 de ani, bâlbâit încă din copilărie, subțire și purtând ochelari cu dioptrii mari, abia vedea fara ei. A spus ca lucra intr-un atelier de mezeluri, iar cand se ducea acasa a fost coborat din microbuz si mobilizat in armata. Arata foarte mizerabil – în niste ghete scâlciate, o uniforma”broasca”(cum îi zicem noi), cu hamuri de cauciuc sovietice in loc de garouri modern, iar vesta antiglonț avea o singură placă de armură – în față.I-am dat mancare si tigari, ne-am comportat uman, nu a fost nicio dorinta de a-l lovi sau de a-l impusca. Am inteles ca asta este dușmanul, și am văzut ce fac rușii cu satele noastre – ei lasă pământ ars. Dar a-ți bate joc de un prizonier este sălbăticie, adevărată barbarie.” – consider militarul.
Potrivit lui Samuel, pentru el acesta nu este un război pentru teritorii, ci pentru valori și principii.
„Procesele care au început după Maidan (nu toate, desigur, unele nu-mi plac) sunt o mișcare spre democrație, spre libertățile umane. Și îmi place. Și Rusia poartă cu totul alte valori, principalul este sclavia. Priviți la acele popoare aservite, care luptă împotriva noastră-daghestanii, buriații și alții. Aceștia sunt oameni care nu își mai amintesc limba și cultura, au o identitate falsă, spun că sunt „ruși”. Nu vreau asta în țara mea, vreau să păstrez identitatea ucraineană, spiritul liber, libertatea și valorile umane. Prin urmare, acesta este un război cu o hoardă sălbatică pentru civilizație…”
