Toamna și-a intrat în drepturi. Aidoma unei doamne, în straie aurii, cu nuanțe de ruginiu în păr, cu o pălărie imensă, plină de roade bogate, darnică și blândă, ea și-a petrecut stolurile de cocori, ce au plecat spre țări străine, și a făcut o escală de trei zile în orașul de reședință a regiunii Transcarpatia, unde a deschis cu generozitate târgul roadelor sale sub un generic multpromițător «Toamna de aur- 2018.»
De data aceasta, toate drumurile au dus spre Ujgorod. Producătorii agricoli, nu numai din raioanele regiunii, dar și din întreаga Ucraină, circa două sute de agenți economici și-au adus aici produsele. Întreprinderile agricole, fermierii și fermele private, întreprinderile de procesare și prelucrare a produselor alimentare au venit la noi cu tot ce au mai bun, pentru a prezenta aceste bunătăți la prețuri moderate: legume, fructe, conserve, carne și produse lactate, brânzeturi, produse de cofetărie și produse de panificație, vin, miere de albine, găini vii și multe altele.
Noi am admirat tejghelele cu brânzeturi – brânzeturi pentru toate gusturile, de la brânza de vaci sau brânza de burduf, până la brânzeturi rafinate din țări cu tradiție în domeniu: brânza feta, țara de origine însorita Grecie, brânza gorgonzola cu specific italian, brânză afumată de capră, brânză cu ingrediente selecte, cu ardei, cu ierburi si ulei de măsline sau chiar brânză de capră cu usturoi și cu atâtea idei originale preluate de la producătorii de peste hotare, că doar nu în zadar transcarpatienii au asaltat Europa. Pragmatici din fire, ei, la întoarcere au deschis mici întreprinderi de fabricare a brânzeturilor. La început în raionul Hust, apoi Perecin, Mucacevo, Svaleava. Peste putin timp, geografia micilor fabrici de brânzeturi se va extinde. Sub semnul întrebării rămân două raioane Teaciv și Rahiv, unde fermierii români, devotați tradițiilor strămoșești produc ca și cu zeci și sute de ani în urmă brânza tradițională, de câteva tipuri și urda dulce.
Trebuie spus, că transcarpatienii și ei preferă brânza tradițională, căci în fața tejghelilor, unde își realizau producția fermierii noștri era plin de lume, încât întrerupeam interviurile pentru a nu periclita procesul de realizare a producției obținute în sudoarea frunții de cei câțiva români, care se mai ocupă de oierit. Ocupația strămoșească devine un moft, ea necesită cheltuieli mari, iar statul încă mai ezită să le acorde atenția și asistența necesară, ei fiind nevoiți să se descurce singuri și să realizeze producția atât pe piețele din regiune, cât și din întreaga țară. Mihai Opriș din Biserica Albă(500 de oi), Gheorghe Libovca din Biserica Albă(800 de oi) și Maria Opriș ( ce demult s-a dezis de profesia de pedagog și prin căsătorie a devenit mâna dreaptă a fermierului Dumitru Opriș,ferma Rostoca din Apșa de Jos.(peste 900 de oi, 200 vaci).
Cât de rafinate n-ar fi brânzeturile europene, cât de ademenitoare n-ar fi denumirile lor, noi, românii, rămânem fideli gusturilor copilăriei noastre și preferăm urda dulce, brânză de burduf și caș. Oare se pot compara plăcintele românești cu brânză, ceapă și mărar cu croassantele lor?
Sperăm, că cei trei români, care păstrează cu consecvență tradițiile oieritului la noi în regiune și-au realizat toată producția, iar beneficiile le-au dat noi forțe pentru a nu întrerupe continuitatea păstrării tradițiilor oieritului în Carpați! Ani mulți și rodnici alături de mioare, ciobăneștii românești pe plaiurile carpatine!
Informațiile ne-au fost transmise de redactor Elvira Chilaru.
