Târg de toamnă la Ujgorod

Toamna și-a intrat în drepturi. Aidoma unei doamne, în straie aurii, cu nuanțe de ruginiu în păr, cu o pălărie imensă, plină de roade bogate, darnică  și blândă, ea și-a petrecut  stolurile de cocori, ce au plecat  spre țări străine, și a făcut o escală de trei zile în orașul de reședință a regiunii Transcarpatia, unde a deschis  cu generozitate  târgul roadelor sale sub un generic multpromițător  «Toamna de aur- 2018.»  

De data aceasta, toate drumurile au dus spre Ujgorod. Producătorii agricoli, nu numai din  raioanele regiunii, dar  și din  întreаga Ucraină, circa  două sute de agenți economici și-au adus  aici produsele. Întreprinderile agricole, fermierii și fermele private, întreprinderile de procesare și prelucrare a produselor alimentare au venit  la noi cu tot ce au mai bun, pentru a prezenta aceste  bunătăți la prețuri moderate: legume, fructe, conserve, carne și produse lactate, brânzeturi, produse de cofetărie și produse de panificație, vin, miere de albine, găini vii și multe altele.

Noi am admirat tejghelele  cu brânzeturi – brânzeturi pentru toate gusturile, de la brânza de vaci sau brânza de burduf, până la brânzeturi rafinate din țări cu tradiție în domeniu: brânza feta, țara de origine  însorita Grecie, brânza gorgonzola cu specific italian, brânză afumată de capră, brânză cu ingrediente selecte, cu ardei, cu ierburi si ulei de măsline sau chiar brânză de capră cu usturoi și cu atâtea  idei originale preluate de la producătorii de peste hotare, că doar nu în zadar transcarpatienii   au asaltat  Europa. Pragmatici din fire, ei, la întoarcere au  deschis mici  întreprinderi de fabricare a brânzeturilor. La început în raionul Hust, apoi Perecin, Mucacevo, Svaleava.  Peste putin timp, geografia  micilor fabrici de brânzeturi se va  extinde. Sub semnul întrebării rămân două raioane Teaciv și Rahiv, unde fermierii români, devotați tradițiilor  strămoșești  produc  ca și cu  zeci și sute de  ani în urmă  brânza tradițională, de câteva   tipuri și  urda  dulce.

Trebuie spus, că transcarpatienii și ei preferă brânza tradițională, căci  în fața tejghelilor,  unde  își realizau  producția fermierii noștri  era plin de lume, încât  întrerupeam interviurile pentru   a  nu periclita procesul de realizare a producției  obținute în  sudoarea frunții de cei câțiva  români, care  se mai ocupă de oierit. Ocupația  strămoșească devine un moft, ea  necesită cheltuieli mari, iar statul  încă  mai ezită să le  acorde  atenția și asistența necesară, ei fiind nevoiți să se descurce  singuri  și să realizeze producția  atât pe  piețele din regiune, cât și din întreaga  țară. Mihai Opriș din  Biserica Albă(500 de oi), Gheorghe Libovca din Biserica Albă(800 de oi) și Maria Opriș ( ce demult  s-a dezis  de  profesia de pedagog și prin căsătorie a devenit mâna dreaptă a fermierului  Dumitru Opriș,ferma Rostoca din  Apșa de Jos.(peste 900 de oi, 200  vaci).

Cât de rafinate n-ar fi  brânzeturile europene, cât de ademenitoare n-ar  fi denumirile  lor, noi, românii,  rămânem fideli  gusturilor copilăriei noastre și  preferăm  urda dulce, brânză de burduf și caș. Oare se pot compara plăcintele românești cu  brânză, ceapă și mărar  cu  croassantele  lor?

Sperăm, că  cei trei români, care păstrează cu consecvență tradițiile oieritului la noi în regiune și-au realizat toată producția,  iar  beneficiile le-au dat noi forțe  pentru  a nu   întrerupe  continuitatea  păstrării tradițiilor oieritului în Carpați!  Ani mulți și rodnici alături de mioare, ciobăneștii  românești pe  plaiurile  carpatine!

Informațiile ne-au fost transmise de redactor Elvira Chilaru.

Share Button

Lasă un răspuns