Are 24 de ani și indicativul de luptă „Maluik”. Cu câteva luni în urmă a luat o decizie care i-a schimbat viața: a semnat un contract în cadrul programului „18–24” și s-a alăturat Brigăzii 128 Separate de Asalt Montan din Transcarpatia.
Inițial, tânărul intenționa să activeze în domeniul dronelor. Ca mulți dintre cei de vârsta sa, era pasionat de UAV-uri și cunoștea noțiuni despre dronele FPV și alte aparate de zbor fără pilot. În timpul procesului de înrolare însă a aflat despre o altă direcție – complexele robotizate terestre –, care i-a stârnit imediat interesul, relatează Brigada 128 Separată de Asalt Montan din Transcarpatia.
„Despre drone știam câte ceva. În schimb, sistemele robotizate terestre reprezentau un domeniu complet necunoscut pentru mine. Tocmai de aceea m-au atras. Nu voiam doar să intru în armată, ci să învăț ceva nou și să dobândesc o experiență pe care nu o aveam”, povestește militarul.
Astfel, a devenit operator al complexelor robotizate terestre în plutonul de sisteme terestre fără pilot pentru logistică și evacuare din cadrul Brigăzii 128.
Tânărul spune că a ales în mod conștient Brigada 128. A locuit cândva în Transcarpatia, cunoștea mai mulți militari ai unității și auzise multe lucruri bune despre aceasta, astfel încât nici nu a luat în calcul alte variante.
Despre decizia sa le-a vorbit mai întâi doar surorii. Părinții au aflat abia după ce începuse deja serviciul militar.
„La început le-a fost foarte greu. Au fost emoții, îngrijorări și lacrimi. Pentru orice părinte este o veste dificilă. Apoi le-am explicat cu ce mă ocup, le-am povestit despre activitatea mea și despre unitate. În cele din urmă au înțeles că este alegerea mea și m-au susținut.”
Astăzi, „Maluik” nu doar operează complexe robotizate, ci participă și la pregătirea și repararea acestora, învață să lucreze cu programele software și își perfecționează permanent cunoștințele.
„Cel mai mult îmi place să lucrez cu aceste sisteme robotizate. Când vezi că tehnica îndeplinește misiuni în locuri unde altădată ar fi fost nevoiți să riște oameni, înțelegi cât de important este acest lucru.”
Potrivit militarului, războiul se schimbă, iar tehnologiile care până nu demult păreau desprinse din viitor sunt deja folosite pe linia frontului. Roboții tereștri transportă muniție și alte materiale, participă la evacuarea răniților și contribuie la protejarea celui mai de preț lucru – viața oamenilor.
De aceea, această specializare a devenit pentru el mai mult decât o profesie – este o activitate cu rezultate concrete.
„Sincer, înainte de a semna contractul mă așteptam să găsesc o armată complet diferită. Credeam că predomină metodele vechi. În schimb, am descoperit tehnologii moderne, echipamente noi, comandanți tineri și oameni care își doresc permanent să evolueze.”
El vorbește cu apreciere și despre colectiv.
„Aici nu există oameni indiferenți. Toți învață unii de la alții, se ajută și își împărtășesc experiența. Dacă nu știi ceva, cineva îți explică. Dacă tu cunoști ceva, îi înveți pe ceilalți. Este o echipă în care toți lucrează pentru același scop.”
Întrebat ce planuri are după încheierea contractului, răspunde simplu:
„După terminarea contractului vreau să mă odihnesc puțin. Dar, dacă totul va fi bine, mă voi întoarce la băieții mei și voi semna un nou contract, de această dată pe o perioadă mai lungă.”
Pentru el, odată ce îți găsești locul printre oamenii alături de care lupți, serviciul militar devine mai mult decât o simplă profesie.
