Tatăl apărătorului căzut, Volodîmîr Devian, a scris o carte despre fiul său, intitulată „Voluntar. Amintiri despre fiu”. Veniturile obținute din vânzarea cărții sunt donate Brigăzii 128 din Transcarpatia, în care a servit fiul său.
Cartea relatează nu doar despre Volodîmîr, ci și despre camarazii acestuia căzuți în război.
„Epilogul cărții a fost scris de soția lui. Informațiile le-am adunat din SMS-uri și din convorbirile noastre telefonice. Eu nu am scris-o, ci mai degrabă mi-am vărsat sufletul în ea. Poate nu doar al meu — parcă fiul meu era lângă mine și îmi povestea totul, de parcă vedeam toate acele orori cu propriii ochi”, a povestit Volodîmîr Devian, tatăl eroului.
El spune că a lucrat la carte aproximativ un an. Textele au fost redactate de profesoara de limba și literatura ucraineană a liceului „Lider” din Ujgorod, Halîna Pașciuk.
„Autorul este inginer constructor, iar partea literară i-a fost dificilă — stilul, gramatica etc. Mi-am asumat această responsabilitate. Am lucrat aproape un an. M-au ajutat elevii mei din clasa a X-a A — de exemplu, au procesat tehnic fotografiile, au ajutat cu machetarea, apoi am finalizat pregătirea cărții pentru prezentare”, a spus profesoara.
Unul dintre elevi, Daniiil Șevciuk, a adăugat: „Am ajutat organizând textul, paragrafele, imaginile. Cred că ar fi fost imoral să nu particip, pentru că acest om și-a dat viața pentru Ucraina. E un adevărat Erou.”
Cartea a fost tipărită într-un tiraj de 300 de exemplare. Prezentările au avut loc în decembrie 2024 și aprilie 2025. Costurile au fost acoperite de familia militarului.
„Ne-a lăsat și nouă o parte din tiraj. I-am spus că vom vinde cărțile și îi vom înapoia banii, dar Volodîmîr Devian a zis: «Sub nicio formă, alții au mai mare nevoie». Ne-a rugat ca banii adunați să fie folosiți pentru a cumpăra lucruri necesare Brigăzii 128”, a relatat Halîna Pașciuk.
Militarul Volodîmîr Devian era originar din satul Holubîne. A absolvit școala din sat și colegiul din Svaliava. A lucrat în construcții.
„Când muncea, avea obiceiul să-și suflece mânecile, și totul îi mergea ca pe roate. Nu stătea mult pe gânduri, era rapid. Când nivela podeaua cu ciment, era o plăcere să-l vezi lucrând.”Cred că această viteză și încredere l-au dus pe front”, își amintește mama sa, Marianna Devian.
Volodîmîr s-a alăturat Forțelor Armate ale Ucrainei în iunie 2022. A servit în Brigada 128 de asalt montan din Transcarpatia, în regiunile Herson și Donețk. A murit pe 15 decembrie 2022. A lăsat în urmă o soție, Viktorіia, o fiică și un fiu.
Soția sa, Viktorіia, a realizat o fotocarte pentru copii, ca amintire despre tatăl lor. Una dintre poze îl arată în trenul cu care se întorcea de acasă spre front.
„Mergeam la recunoaștere la Dnipro și ne-am întors cu exact același tren. Aceeași dată, aceeași oră, același vagon, același compartiment și loc. Am scos biletul pe care mi l-au dat la recunoaștere și era identic cu cel din video pe care mi-l trimisese cu o lună înainte”, își amintește Viktorіia Devian.
Volodîmîr Devian a fost înmormântat pe Aleea Eroilor din Svaliava.
„Această carte înseamnă că fiul meu, Vovcik, va trăi. Și nu e vorba doar despre fapta lui — sunt atâția care au căzut pe câmpul de luptă și nu are cine să vorbească despre ei. Războiul se va încheia cândva, dar cartea va rămâne ca generațiile viitoare să știe cât de grea și amară a fost această victorie”, a spus tatăl său.
