Doamna Maria Lavriuk, vă mulțumim pentru faptul că ne-ați oferit posibilitatea să realizăm împreună un nou interviu despre comunitatea românească din partea Tisei și, nu în ultimul rând, desprea rezultatele pe care le obțineți împreună cu aceasta în demersul de susținere a valorilor etnice, umane și culturale românești din acest spațiu.
Corespondent: Cunoaștem foarte bine activitatea și susținerea de care dați dovadă, în cadrul comunității românesți din Transcarpatia, aspect ce este vizibil în spațiul public, chiar dacă știm că suntem în plin război dramatic cu multe efecte asupra poporului ucrainean, dar și asupra comunității românești din care faceți parte în calitate de membru marcant. Care ar fi câteva din aceste efecte care se răsfrâng asupra comunității dumneavoastre, asupra românilor din Transcarpatia?
Mara Lavriuk: Într-adevăr, pe lângă faptul că suntem afectați emoțional de acest război prelungit, sunt si efecte vizibile cu ochiul liber, mai ales când ieșim în centrul localităților, în sensul că rămân tot mai puține persoane în zonă, fiindcă familii întregi au plecat, la fel barbatii sunt plecați peste hotare și momentan nu doresc să se întoarcă acasă de frică să nu fie înrolați în armată, fie sunt deja înrolați sau sunt cazuri când stau ascunși ca să nu fie preluați de Centrele de recrutare în armată. Este o situatie grea pentru regiunea noastră, având în vedere că suntem zonă de frontieră, controlul este sporit si astfel ai impresia ca nu te poti deplasa liber, mai ales bărbații. Rămân bătrânii ca să grijească de case și averi. Se observă oboseala si stresul în rândul copiilor, mai ales că, foarte des, procesul educațional este întrerupt de alarmă, iar elevii trebuie să fie adăpostiți la subsol. Suntem într-o situație în care ne-am adaptat la noua realitate, dar care ne afectează pe timp îndelungat.
Corespondent:Se înțelege faptul că, în ultimul timp, în contextul actual al războiului, statul ucrainean a trecut la o nouă politică sau măcar abordare referitoare la respectarea drepturilor minorităților. Ce spuneți, se dorește o schimbare în acest sens din partea statului ucrainean de care să beneficieze și comunitatea românească din dreapta Tisei?
Maria Lavriuk Ca urmare a începerii aderării la UE, Ucraina trebuie să îndeplinească anumite conditii, printre care si schimbarea Legii Minorităților, astfel au apelat și la noi ca reprezentanti ai minorităților naționale din Ucraina, cel putin am reușit să transmitem doleanțele noastre, iar după mai multe discutii, consultatii a fost adoptată această lege care prevede obligativitatea de a respecta drepturile noastre. În paralel este o luptă și pentru păstrarea dreptului de a învăța în limba maternă si în școlile de stat nu doar în cele private, și aici Ministerul Educatiei trebuie să facă modificări în legislația curentă. Noi, la rândul nostrum, suntem prezenți la întâlnirile cu reprezentanții ministerului, la forumurile si mesele rotunde care cuprind astfel de discuții prin care transmitem cerintele comunității românești din zonă.
Corespondent: În prezent, în România există organizații ucrainene în fața cărora ar putea veni mulți români pentru pentru a-i ajuta în rezolvarea nevoilor provocate de război, în special de susținere a refugiaților. Care ar fi câteva organizații pe care mai mulți cetățeni români le-ar putea identifica pentru a le sprijini în demersurile lor?
Maria Lavriuk: Da, de obicei aceste sunt ONG-uri sau organizații internaționale care continuă să sprijine refugiații ucraineni si în momentul de față, fie cu informații necesare pentru întocmirea actelor, fie sprijinul referitor la integrarea în societatea românească, cum ar fi UNHCR, CNRR, Crucea Roșie, Salvați Copiii, Centrul Comunitar ROUA etc.
Corespondent: În calitate de președintă a “Asociației Transfrontaliere de Etnografie și Artă Apșița” ați reușit prin diferite proiecte să faceți vizibilă asociația dumneavoastră în spectrul identitar și cultural la nivelul comunității românești din care faceți parte. Cunoașteți și alte asociații care s-au remarcat în acest sens și cu care puteți să colaborați în realizarea acestui demers de sprijin comunitar?
Maria Lavriuk: Da, fiecare asociație în parte își îndeplinește scopul asumat, fie pe partea de educație, cultură, scopurile sociale sau alte. Sunt unele mai active care accesează diferite proiecte și finanțări, mentionez și cele care au făcut multe eforturi pentru consolidarea comunității românești din dreapta Tisei de-a lungul anilor, important este să continuăm și să ne dezvoltam în continuare. Noi, de exemplu, anul trecut am implementat un proiect educațional menit să sprijine Liceul cu predare în limba română “Mihai Eminescu” din Slatina si Școala de Arte din Apșa de Jos, finanțat de Departamentul Românilor de Pretutindeni. De asemenea, în cadrul Inițiativei în cadrul proiectului Consiliului Europei „Sprijinirea reformei cadrului legislativ privind minoritățile naționale și consolidarea rezistenței minorităților naționale și a romilor din Ucraina” am făcut parte din Prima expoziție foto comună a minorităților naționale „Trecutul și prezentul minorităților naționale (comunităților) din Transcarpatia”. De asemenea, alături de Grupul folcloric “Apșița” continuăm promovarea tradițiilor și obiceiurilor nostre românești din dreapta Tisei participând deseori la diferite evenimente culturale din Romania și Ucraina.
Corespondent: Din informațiile care sunt în spațiul public referitoare la demersurile de susținere și afirmare a minorității românești pe care le realizați, conchidem că sunteți un ambasador al comunițății românești din Transcarpatia în dialog cu administrația centrală a statului ucrainean, care, de altfel, și ea apreciază la fel munca pe care o depuneți. Vă rugăm să ne relatați despre rolul, nevoile și încercările în acest dialog pe care îl purtați cu factorii decizionali?
Maria Lavriuk: Da, anul trecut a fost un an marcant în ceea ce priveste atentia sporită asupra comunităților minoritare din Ucraina, rezultatul fiind formarea Consiliului asociațiilor obștești ale minorităților naționale (comunităților) din Ucraina din cadrul Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitica și Libertate de Conștiință care este un organ consultativ format din reprezentanți ai diferitelor grupuri etnice, și servește drept platformă de dialog între autorități și comunitate, permițându-ne să ne exprimăm opiniile și nevoile, precum și să participăm la elaborarea și implementarea politicilor legate de interesele noastre. Ca urmare, una dintre cele mai importante aspecte este stabilirea Zilei Armoniei Interetnice și a Diversității Culturale, care va fi sărbătorită anual pe 21 mai. De asemenea, mentionez forumul de două zile al minorității naționale române din Ucraina „Dezvoltarea minorității naționale române din Ucraina: dimensiune publică, culturală și educațională”. Evenimentul a avut loc la Cernăuți și reunit peste 150 de delegați de etnici români, oficiali guvernamentali, clerici, educatori, personalități culturale, savanți și experți. Organizatorul a fost Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință (DESS) cu sprijinul Biroului Consiliului Europei în Ucraina, eveniment la care am participat și am avut ocazia să discut cu reprezentanții DESS despre necesitățile noastre din Transcarpatia si, de asemenea, cu reprezentanții Ministerului Educatiei. Am participat si la evenimentele organizate de Consiliul Comunităţilor Naţionale din Ucraina la sfârșitul anului, vizitând localitățile Hostomel, Bucha si Irpin, a fost o experiență foarte emoțională…
A fost un an care mi–a adus multă experiență, uneori chiar încercări care mi–au dovedit faptul că meritam mai mult si astfel mi–am definitivat viziunea despre ce aș dori să realizez în perioada aceasta, multe cunostinte noi, persoane care sunt foarte apropiate de aceleași scopuri ce le avem si noi ca să prosperăm ca comunitate. Anul acesta o să colaboram si mai mult atât cu partenerii noștri din România cât si cu cei din Ucraina.
Vă mulțumim!
