În data de 25 octombrie în Ucraina vor avea loc alegerile în consiliile locale, regionale și în comunitățile teritoriale unite. Pentru prima dată, românii din Transcarpatia ( circa 40 de mii) au obținut dreptul să fondeze comuna teritorială unită cu centrul în localitatea Slatina(Solotvino), în care vor intra toate localitățile cu populație majoritar românească din regiune, aflate în cele două raioane teritorial-administrative Teaciv și Rahiv. Candidații la funcția de șef al comunei își dau, prea bine, seama de multitudinea de probleme, cu care se confruntă satele românești și soluționarea cărora va fi pusă pe umerii lor și a echipei de adepți. Noi le-am solicitat interviuri celor ce intră în campania electorală și le vom publica pe paginile Agenției Regionale de Știri Inter Regio News. Primul care a avut amabilitatea să ne răspundă la întrebări a fost domnul Vasile Iovdi, fost primar al celei mai mari localități românești, Apșa de Jos și ex-președinte al Administrației raionale de stat, Teaciv.

Corespondent: Cred că nu trebuie să-l prezint pe domnul Vasile Iovdi, deoarece este o persoană cunoscută mai ales pentru ceea ce a realizat și nu numai pentru Apșa de Jos, ci pentru toate localitățile de români din Transcarpatia. Astăzi ne-am propus să-i adresăm câteva întrebări celui ce candidează la funcție de șef al comunei Solotvino, unele vor fi, poate, chiar incomode, dar sper să avem răspunsurile sincere ale intervievatului nostru.
Bună ziua, domnule Vasile Iovdi, ce persoană sunteți: un om pragmatic, persoană carieristă sau un om, care dorește să lase ceva în urma lui pentru generațiile viitoare?
Vasile Iovdi: Sunt un om pragmatic, nu pot spune, că sunt carierist, pentru că ceea ce am realizat în timpul când ocupam diverse funcții, ca vice-președinte al ARS Teaciv sau funcția de președinte ale acestei structuri de stat au fost nu din dorința de a face carieră, ci au fost un principiu al vieții mele.Noi, românii din Transcarpatia, am știut întotdeauna a face un ban. Am fost primit în administrație ca un om, care știe a face banul, dar care nu are prea multă carte și cultură. Pentru mine, însă, a fost o adevărată provocare. Am vrut să le demonstrez tuturor, că românul este un om capabil, care poate face și bani, dar e în stare să ocupe și funcții înalte în stat. Mi-am asumat provocarea și le-am demonstrat, că românii la fel ca și alte etnii cum capabili să dețină orice funcție înaltă și se va descurca de minune. Asta a fost ideea mea, când am convenit să conduc administrația. Mi-a fost foarte greu la început. Am știut foarte bine ce riscuri îmi asum, le-am calculat pe toate. Am fost sigur, că dacă, Doamne ferește, nu reușesc să demonstrez ceea ce mi-am propus, răuvoitorii o să fie fericiți și o să zică: ei, vedeți nu v-am spus, că românii sunt ca țiganii, știu numai a face bani și de altceva nu-i duce capul! Eu calculez toate riscurile atunci când decid. Eu calculez în cifre concrete, pentru că orice rezultat se vede în cifre concrete. Când am fost la administrație în 2008-2010 raionul Teaciv a ocupat primul loc în Ucraina. Cum am ajuns eu acolo: am fost într-un partid cu domnul Victor Baloga, deputat în Rada Supremă. El m-a invitat în politică și atunci l-am susținut pe ex-președintele Ucrainei, Victor Yușcenko. Am fost persoana lui de încredere în campania electorală pe cele două raioane Teaciv și Rahiv. Am avut înțelegerea, că voi fi numit șef al administrației raionale de stat. După ce s-a încheiat campania electorală, mă cheamă la el Victor Baloga și îmi spune: totul e bine, tu vei merge șef-adjunct la ARS Teaciv.
Eu, pe atunci tânăr, cu ambiții, m-am revoltat: cum, adică, am fost persoană de încredere pe cele două raioane și acum să mă faceți adjunct?
Și dumnealui, care are o logică de fier, mi-a spus: o să înțelegi, Vasile! Eu nu-ți vreau rău! Dar dacă te pun acum șef al ARS, tu peste o lună-două te nimicești!
Eu atunci nu l-am înțeles! A fost mare supărarea mea! Așa ca românii am reacționat! Cum, adică, eu, care am făcut atât de mult și acum mă fentează! Și, totuși, domnul Baloga a insistat și l-a numit șef al Administrației de stat pe Zoltan Lendel, iar pe mine primul vice-președinte al structurii de stat. A venit Zoltan Lendel cu o experiență bogată de viață, iar eu, ca primul adjunct, eram mâna lui dreaptă. În primele zile m-a încărcat cu un teanc de hârtii, poștă se numește, de pe întreg raionul, unde-s 185 de mii de locuitori, 30 și ceva de mii de elevi. Mi-a dat sfera socială, învățământul, cultura și mi-a dat să citesc demersuri și cereri. Eu primele zile citeam scrisoarea, dar nu știam cum să scriu răspunsul. După trei zile mă duc la șef și-l întreb, care-i situația?

• Păi, ai zis, că știi totul:- mi-a răspuns șeful .
• L-am invitat, recunosc, la o masă și am discutat cu el. Astfel a început perioada mea de însușire a tuturor nuanțelor funcției. În fiecare seară, după lucru, rămâneam cu Zoltan și el mă învăța, cum trebuie a scrie prima scrisoare, cum să citesc și ce trebuie să răspund, unde s-o îndrept spre soluționare. Ședeam seara de la 18.00 până la 20.00 și învățam. Vă dați seama, primești scrisoare și nu ști ce să faci cu ea. Eu nu știam, cum lucrează instituțiile de stat. Mie pe atunci mi se părea, că sunt cel mai cuminte, deștept: cu bani, cu firme…și când m-am băgat în structura de stat, idee nu aveam cum funcționează acea structură. Dar, după trei luni de zile, am reușit să înțeleg și să realizez multe. După « lecțiile» cu Zoltan, aveam lecții de limba ucraineană. Eu, practic, învățam limba ucraineană seara, am găsit o profesoară și-mi preda lecții. Am însușit, astfel, și limba ucraineană și secretele funcției ce o dețineam. Peste trei luni de zile mă invită la el domnul Victor Baloga și-mi zice: ai reușit, acum ai înțeles de ce am procedat astfel?
• Da, vă mulțumesc, domnule Victor Baloga pentru lecție! Am înțeles că dacă nu mă respectai ca om și mă numea președinte al ARS, eu peste două luni de zile mă nimiceam acolo. Și eram nimeni și nu știu. La administrație noi am avut în fel de consfătuire, care se nume colegiul administrației. Se adunau toate instituțiile de stat din raion, vreo 500-700 de oameni. La primul colegiu s-au adunat toate structurile din raion, unde funcțiile erau deținute de ucraineni. Și așa, procurorul-șef împotriva mea, șeful departamentului de ocrotire împotriva mea, șeful poliției împotriva mea, șeful departamentului securității de stat -împotriva mea. Ei nu și-au imaginat cum un român, pe care îl considerau țigan, poate să-i conducă pe ei în cel mai supus corupției raion? La primul colegiu, astfel, s-au adunat la mine ca la circ! Cică, hai să vedem, ce ne va spune și țiganul îsta! Eu, însă, pentru primul colegiu, știind această informație, cu ambițiile mele, am învățat totul pe de rost. Vă rog, să mă credeți, că pentru primul colegiu m-am pregătit ca pentru poveste! Ca un elev la școală! Seara veneam acasă, luam soția și fiul, Mihai, și repetam în fața oglinzii. Ca să nu mă fac de rușine! Am învățat ca pe o poezie pe de rost. Eu, primul colegiu l-am organizat ca pe o poezie. De la primul colegiu am concediat patru persoane. Șeful învățământului – afară, medicina – afară, de la securitate la fel. Acolo l-am adus pe Nuțua Pop din Apșa de Mijloc. După primul, apoi al doilea colegiu au zis ucrainenii: ceva nu-i bine -ori cineva l-a învățat, ori nu știu, căci nu e firesc ca un român să poată. Ei s-au gândit, că românii sunt tuieși! (ipocriți) Nu e în stare românul să facă un asemenea lucru! Cică, ori l-a învățat cineva, ori a avut noroc! Și la al doilea colegiu așa a fost! Dar, după trei luni de zile, s-au stabilizat relațiile. De atâta zic: mulți oameni nu înțeleg: afacerile și instituțiile de stat sunt categoric diferite! De atâta și noi, la comuna asta din Slatina, care se va face, e foarte greu! Pentru că se unește populația de 38 de mii de persoane și toate instituțiile de stat: învățământul, medicina, simplu spus – toate instituțiile de stat trebuie să le construiești de un fel. Când te-au ales, mâine ai intrat în primărie, tu ești singur! Dacă nu ai îm memoria ta cunoștințe cum funcționează instituția de stat, nu le construiești! Un singur lucru să vă demonstrez. Să zicem, instituția de învățământ, trebuie să o faci. Ca să înțelegi ce înseamnă greutățile și ce trebuie să faci.Învățământul, medicina, casa de cultură, școlile de muzică, arhitectura, cadastru, Centrul de Prestare a serviciilor publice, permisele, înmatricularea autoturismelor -toate acestea se cer construite în comună de la zero în sus. Ca să înțeleagă lumea ideea, să luăm o pildă -învățământul. Ca să deschizi ceva, trebuie să depui la instanțe o cerere: Rog să mi se permită să deschid departamentul de învățământ. După ce primești acordul de sus, aduni consilierii și pui la vot, au votat, după aceea tu elaborezi statutul, reglementările privind departamentul, apoi deschizi contabilitatea, dacă ai specialiști și te întorci la consilieri, la sesiune. În cadrul sesiunii este aprobat statutul. Apoi, iarăși te adresezi la instituțiile sus: Rog sa-mi permiteți să numesc în funcție… îți cei voie să numești pe cineva la aceste posturi. Al patrulea punct, te întorci înapoi. Fiecare școală trebuie să aibă propriul statut. Raionul îți deleghează toate funcțiile și instituțiile ție. Iarăși pe școală, scrii statutul, închei contracte du directorii de școli, și apoi fiecare director semnează contract cu Departamentul de învățământ. Asta nu-i joc. E doar o singură pildă.După ce ai soluționat asta, trebuie să faci contabilitatea, banii la fiecare școală și apoi la Departament. Toate se cer construite. Dacă în caz că una dintre etape nu le-ai trecut sau n-ai reușit să faci statutul, ai eșuat, Ministerul justiției nu ți le înregistrează. Toate trebuie să meargă pe etape. Dacă tu nu ai habar cum funcționează instituția, raionul sau comuna, peste o lună e catastrofă. Mulți dintre ai noștri, care planifică să candideze pentru șef de comună zic: Ei, da, vom găsi juriști – trei sau zece, cât e nevoie. Eu aș vrea să întreb: și unde îi veți găsi? Zic ei, păi pe internet! E Ok, găsești trei juriști, dar tu ca șef, trebuie să știi ce ceri de la omul acela! Îi zici juristului: du-te și-mi fă aceea, dar după ce juristul a scris, tu trebuie să citești și să semnezi. Ceea ce a scris juristul trebuie să expime concepția ta, strategia ta. Și atunci, dacă a scris ceva greșit, dar ca să-l îndrepți, să înțelegi, trebuie să știi limba ucraineană. E clar, trăim în țara Ucraina și trebuie să cunoaștem limba de stat, Cu părere de rău, dar trebuie!Trebuie s-o cunoști, s-o înveți, să știi a citi și a scrie! Poate fi juristul cât de bun, dar trebuie să ai tu propria concepție! Și departamentul învățământului e unu, dar după aceasta vin toate structurile! La toate structurile numești manageri, apoi adjuncții, cobori în jos la buget și elaborezi bugetul la fiecare structură – învățământ, medicină, și apoi formezi bugetul comunei. Să mă credeți, că contabilitatea în afaceri și în structurile de stat sunt două lucruri diferite! E diferența ca între o mașină Jiguli și un Mercedes. Funcția la stat și contabilitatea la stat sunt enorm de dificile. Multă lume nu înțelege cum să gestioneze banii. Banii sunt la articole diferite. Nu-i poți folosi la propria dorință. Să zicem arenda la un teren, sau ai vândut un teren de pământ. Banii obținuți pot fi îndreptați doar pentru reparații capitale sau reconstrucție. Sunt anumite sume de bani, chiar dacă le ai pe cont, îi poți folosi doar în anumite direcții. Nu poți să jonglezi cu ei.Toate trebuie foarte bine să le înțelegi, să planifici foarte bine bugetul, clasic și corect de la bun început. Dacă la începutul anului ai planificat bugetul greșit -tot anul acela este mort. Unde e riscul? În 25 octombrie sunt alegerile, în 28-39 vor fi numiți cei ce le-au câștigat. Socoate, că luna octombrie e moartă. Au rămas noiembrie-decembrie. Tu într-o lună jumătate trebuie să finalizezi organizarea tuturor structurilor de stat, contabilitatea, tu trebuie să le preiei toate aceste funcții de la raionul Teaciv, ele îți vor fi subordonate, sunt pe sold, din noiembrie deja trebuie să dai salariile,. Și trebuie să fii pregătit, că în 15 decembrie trebuie să prezinți bugetul pe 2021.Acum la toată comuna, nu-ți dă nimeni trei sau cinci ani să te învețe. Statul are o lege: în 25 decembrie bugetul trebuie să fie prezentat. Poți să-l primești în ianuarie-februarie, dar riști să primești doar 30%. Așa prevede legea. Îți dă doar atât ca să plătești banii pe articolele protejate: salarii, energia, sunt niște articole numite protejate. Dacă ai întârziat și nu ai făcut structurile -gata, s-a încheiat ianuarie, apoi februarie , martie și încep problemele. Și încă ceva – nu poți pe banii care se adună în localități să întreții comuna. Trebuie să te adresezi la instanțele superioare . la Kiev, în regiune, Dar dacă tu n-ai știut cum se formează structurile și ele nu-s gata, nu ai bugetul, tu nu poți să te adresezi la instanțele suspuse. Spre exemplu, vreai să construiești o școală, faci proiectul și spui: comuna Slatina poate da să zicem, 20 de milioane. Trebuie să explici; conform bugetului, anul acesta pot da două milioane, la anul trei milioane și așa mai departe. Și adaugi: vă rog, să ne finanțați și voi. Dar asta trebuie făcut în noiembrie-decembrie, pentru că dacă nu știi ce faci, ai picat acolo și nu te descurci, în ianuarie-februarie nu s-a prevăzut, în mai nu mai ai ce cere, căci bugetul anual nu prevede așa cheltuieli, la Kiev e totul împărțit. Iar un an pierdut. Și așa se începe: un an pierdut la învățământ , un an pierdut la medicină , un an pierdut la drumuri, la cultură, la departamentul de prestare servicii, la poliție, la departament pe situații de urgență etc. Și de la una la alta se trag toate. Dacă ai nimerit acolo și nu știi ce să faci, peste două săptămâni, o lună , ce face șeful? 50 de grame de palincă și lasă baltă totul, să meargă cum e dat de la Dumnezeu! De aceea, trebuie de înțeles de ce faci pasul acesta. Am spus, m-am dus la administrație ca să demonstrez, că națiunea română e în stare să conducă. Și nu mi-a fost rușine, cum zice Victor Baloga(deputatul în Rada Supremă) când vorbește cu cineva, că mai bun manager ca Iovdi în administrație n-am avut în istoria Ucrainei.Dumnezeu m-a ajutat și trei ani la rând am avut locul unu pe Ucraina. În Teaciv dacă discuți cu lumea și-i întrebi cine le-a construit școlile o să vă spună, că ungurii(pe vremea lor), rușii și Iovdi. În doi ani de zile am construit două școli noi, una – în Krive și alta – în Novoselițea, am reparat spitale, am construit drumuri. Atunci copiii care la olimpiadele de matematică, fizică sau alte obiecte au luat primele locuri, i-am trimis în vacanță în Muntenegru, încă era Artec în Crimeea și pedagogii au primit câte 40 de mii dacă aveau locul întâi pe raionul Teaciv, locul doi pe regiune – 100 de mii de grivne, și locul I pe regiune – 200 mii grivne, dacă copilul a reușit să ocupe un loc atât de înalt.Noi am avut bune rezultate la Teaciv. Am fost multumit ca român. Mulți mă întreabă, ce ți-a plăcut când ai fost la putere? Puțini înțeleg asta, că la noi dăm mai mult pe bani! Care e cea mai mare realizare personală, când ai fost șef de administrație?
  Mi-a plăcut un lucru: n-am făcut națiunea de rușine și al doilea lucru, mi-am făcut un brand –un nume și la nivel de regiune toată lumea știe, că Iovdi a fost vel mai bun manager. Asta contează. Și după ce am reușit, am trecut la cea de a doua etapă -Dibrova(Apșa de Jos) S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu domnul primar Ion Slăteanu, sunt sigur, ca asta s-a făcut intenționat de oamenii din sat. Istoria și timpul le va pune toate la locurile lor. Noi știm și el știe cine a făcut toate acestea, dar pe Ion l-au pus la pușcărie intenționat. Apoi au fost alegerile, am reușit. Am controlat ce bani avea primaria. Ei aveau 3-4 milioane nefolosite. Au avut pe cont și n-au știut cum să- folosească. Am analizat, m-am gândit ce putem face și m-am dus și le-am spus oamenilor, eu mă duc pe acestea 5 luni, fac drumurile și mă las. Au venit la mine, căci ulița Karl Marks ce unește Apșa de Jos cu Apșa de Mijloc era într-un hal fără de hal. Eu le-am spus: eu o fac! Eu soția și fiul Mihai am decis. Soția m-a susținut, căci îmi știa ambițiile, iar feciorul ce să zica dacă tata a hotărât. Ziceau unii: minte, e imposibil. 99 la sută nu credeau.Ziceau: noi toți cei mai cuminți am încercat, nu poți să faci acest lucru. Eu din timp mi-am făcut planul, am știut cât să cere, de la lume. Cum va participa și lumea. S-au strâns atunci oamenii. În fiecare sat este câte un grup de oameni, care se socot cei mai cuminți. Nu fac nimic pentru satele lor, dar ei știu totul ce trebuie de făcut.Au început să mă certe, să vorbească urât, mi-a fost greu atunci. Arunci n-a fost mai mult nici un candidat. Am luat circa 1500 de voturi. Și an început. În 5 luni de zile le-am asfaltat toate ulițele, Să nu credeți, că a fost ușor. Eu știu, că noi românii suntem un popor cu ambiție, o nație muncitoare. Românul dacă simte, că îi faci bine pentru el și vedee, că vreai să faci lucrul bine, ai tot sprijinul de la el! Am asfaltat prima uliță, lumea a început să aibă încredere. Și mergeam pe ulițe de le spuneam oamenilor: oameni buni, ulița asta costă atâțea și atâțea bani, eu de la primărie vă pot da atât, restul adunați voi. Să zicem, proiectul costa 3 mln grivne, ca ideea, poate era și mai mult.Eu de la primărie pot da 500 de mii sau un milion,eu mă străduiam să fie 50-60 la sută primăria să dea, restul locuitorii.Așa am mers înainte, cu încrederea oamenilor. Uliță după uliță s-a făcut. Se întâmpla câte o zi , veneam la primărie și aici era rând, mă rugau; vino la noi prima dată! Să nu credeți, că a fost ușor. Era stradă, ajungeai vorbeau cu oamenii și vreau să spun,că cu oamenii simpli era mai ușor de vorbit. Dar a fost o stradă, unde oamenii aveau cei mai mulți bani și cel mai greu au dat. Am ajuns la o înțelegere cu femeile din familii, care nu erau deloc înstărite și n-aveaau de unde da bani pentru drum. Le-am spus: maine avem adunare, eu vă dau 500 de dolari, va adunați câteva vecine și mâine primele la adunare puneți banii, acești 500 de dolari. Și atunci cei care erau mai agresivi si strigau, că statul trbuie să le facă totul, amuțeau, nu știau ce sa mai zică. Și vorbeam, vorbeam cu ei, apoi când vedeau, că vine o femeie și depune bani, care are o situație materială nu prea bună, ei au pus banii. Da, am făcut și asta! Acum toți sunt fericiți! Noi în 5 luni nu numai în sat an făcut! Noi am reparat curtrea școlii, unde se face careul, am reparat spitalul fațada, da. Tot cu banii oamenilor. Când am venit primar Școala de muzică nu era în soldul satului, ci raionului. Eu am pus-o la finanțarea de la primărie, apoi am pus pe ulițe camere de supraveghere, am reparat primăria. Multe le-am reușit. Să nu credeți că toată lumea a fost mulțumită. Acel grup, de care avem în fiecare sat, care le știu pe toate, dar nu fac nimic pentru sat au început să vorbească precum că eu am câștigat cu asta foarte mulți bani. Ei în loc să mulțumească, că domnul Iovdi(poreclit Câcâcea) m-a scos din tină, da calculau ce am câștigat de la drumuri. Eu le-am spus: voi când inventați o minciună, s-o spuneți așa, ca s-o credeți și voi.Dacă ulița ta asfaltarea costa 10 mii de dolari, eu de la primărie ți-am dat 6 mii, atunci ce am câștigat? Eu ți-am împrumutat! Ei, orișicum ai câștigat! El gândea după nivelul lui. Așa se întâmplă. Lucrul bine făcut trebuie să-l acoperi cu energie negativă.
  Acum eu, fiind un om ambițios, vreau să mă realizez ca om, ca politician. Ca să arăt, că Dumnezeu mi-a dat minte și cartea mi-au dat-o părinții, trebuie un singur lucru să fac: să aduc Slatina la rând. Toți zic, că Dibriva am făcut-o de atâta, că apșenii au bani, eu vreau să demonstrez, că într-un an de zile Slatina o să arate nu mai rău ca Dibrova.Dar, ca să mă realizez ca politician, ca om, trebuie să reușesc acest lucru: din octombrie după alegeri până la 1 septembrie anul viitor, când merg coconii la școală să fie toate drumurile asfaltate, să rezolvăm problemele cu canalizarea și problema gunoiului. Eu n-aștept 5 ani. Într-un an de zile știu la ce mă duc, știu ce am de făcut în sate, știu de unde să iau bani și știu că dacă o fac -eu mă realizez ca politician. Asta este strategia mea. Cel mai principal lucru. Și al doilea lucru între cele două Apșe este un drum. Tot vreau să-l fac. Vreau să le arăt, că în 29 decembrie se încheie alegerile și eu reușesc să fac acel drum. A mai rămas un km și trei sute de metri.Ca să mă realizez ca politician eu trebuie să fac aceste două lucruri.Acel drum de făcut timp de o lună și Slatina într-un an de adus la rând. Asta e ideea mea. Ce vreau să realizez.
  Corespondent: Ce ați absolvit dumneavoastră? Unde ați copilărit și de la ce ați pornit?
  Vasile Iovdi: Am absolvit școala din Apșa cu mențiune, numai pe note de 5. Am avut cele mai bune rezultate la matematică, de două ori am fost premiant la olimpiadă pe regiune și la Kiev am fost la olimpiada republicană la matematică, Apoi am absolvit Institutul Politehnic din Chișinău, automobile și gospodăria auto.Ca toți românii am învățat la Chișinău. Părinții mei au muncit. Cu ultimii bani m-au trimis la învățătură. Și așa am învățat și am terminat politehnica. Acolo m-am căsătorit, acolo mi-am găsit soția și baza mea e institutul politehnic. Facultatea se numea -mecanică.
  Corespondent: Ați absolvit școala cu predarea în limba română. Dacă veți deveni șeful comunei unite, cum credeți, ce se poate de făcut, căci Legea în ceea ce privește școlile cu predare în limbile minorităților riscă să fie închise? Ce veți putea face pentru ca copiii noștri să vorbească în două limbi concomitent?
  Vasile Iovdi: Multă lume își imaginează, că o comună e totuna cu o primărie, multă lume nu înțelege, ce înseamnă, de fapt, comuna.În comună tu îți fraci strategia de învățământ. Se dau banii de la Kiev. Da, conform legislației Ucrainei, dar și tu poți să-ți impui condițiile, statul îți interzice, dar nu pe privează de dreptul să te ocupi de asta. Asta depinde de părinți, de conducere și de strategia de învățământ.Noi suntem o comună interesantă. În ea vor fi nu numai români.Sunt probleme cu școala cu predare în limba română, dar și cu cea cu predare în limba maghiară.Avem școli în ucraineană și puțin cu predare în limba rusă. Strategia învățământului în comuna Slatina o faci tu, viitorul șef al ei.
  Corespondent: Dar legea nu-ți permite, legea te impune
  Clasele mici vor studia în limba română, dar în cele superioare 80 la sută din obiecte vor fi în limba ucraineană!
  Vasile Iovdi: Am înțeles. Ori acum, ori mai târziu legislația ucraineană va suferi schimbări în conformitate cu legislația europeană, o să ne impună. Iar legislația europeană spune că minoritățile naționale au dreptul la educație în limbile lor materne. Așa este în România, uitați-vă la Sighet este liceu în limba ucraineană, sunt școli ungurești. O să fie și la noi. Eu consider, că legea asta a fost adoptată mai mult pe emoții, mai mult politic, ori acum ori mai târziu e imposibil ca comunitatea europeană să nu ceară ca și în Ucraina legea educației să fie în conformitate cu cea europeană. E clar stipulat: minoritățile au dreptul la studii în limbile lor materne. Schimbările o să intervină, sunt sigur. În caz, că n-o să fie, noi o să găsim o metodă ca să ne ținem tradițiile, limba și cultura.Să găsim o modalitate. Eu sunt ferm convins, că ori acum ori mai târziu o să schimbe conform Hărții europene. Au dreptul să învețe în limba maternă. Sper, că totul va fi bine.
  Corespondent: Ați rămas același Vasile Iovdi. Gurile rele afirmă, că acum nu mai discutați cu oamenii simpli, ci doar prin intermediari.
  Vasile Iovdi: Nu, nu este adevărat. Chiar dacă am fost acolo, la putere, eu nu m-am schimbat, nu mi-am schimbat prietenii, tradițiile. Încă o dată repet. M-am dus la administrație nu pentru mine, ci ca să demonstrez, că reprezentanții națiunii române sunt în stare să îndeplinească funcții de stat.Eu nu m-am schimbat. În campania asta electorală am observat, că cei care îmi sunt oponenți n-au despre ce vorbi. Ei nu pot discuta cu mine despre ceea cum funcționează instituțiile de stat, cum se formează bugetul, ei trebuie să găsească o metodă. Metoda ca să mă ponegrească. Unii zic, că mă țin mândru, nu discut cu oamenii, ci numai prin intermediari, ei preferă să vorbească vorbe urâte, pentru că dacă ar fi să discutăm, ce pot să spună că au făcut ei, ce-au realizat, Ce să spui, când ai fost 20 de ani primar și n-ai ce arăta după tine? Sau vrei să începi un lucru pe care nici nu-l înțelegi. Strategia lor e să-mi adreseze cât mai multe vorbe urâte. Eu moral sunt pregătit de așa ceva. Dar normal ar fi să nu vorbească vorbe urâte. Că eu, cică, mă țin mare și nu vorbesc cu lumea. N-a fost și nu va fi, Eu undeva sunt multumit, că copiii mei, feciorul mai mare, Mihai, m-a ascultat, eu de multe ori i-am zis: nu uita de unde ești și cine ești, Dumnezeu ne-a ajutat și noi am lucrat și am câștigat ceva în viață și pe bază economică și ca om politic. Eu îi ziceam lui Mihai: Mihai, greșeala ta undeva costă mai mult decât la orice copil. Pentru că imediat lumea reacționează: A, iată, Mihai a lui Câcâcea a făcut o prostie. Eu sunt mulțumit că și băiatul cel mare și cel mijlociu sunt la locul lor, nu zboară, pentru că au înțeles, că greșeala copiilor o să meargă împotriva mea.O să zică lumea: a ajuns acela acolo și copiii sunt așa și așa! Am avut noroc cu fiul cel mare, Dumnezeu m-a ajutat cu o nevastă educată, am deja un nepot, marea mea fericire că s-a născut Iovdi Vasâi a lui Mihai, continuă și numele meu și porecla. Eu foarte mult am așteptat. De aceea nu m-am schimbat și nu mă schimb. Ideea mea, că la administrație am mers pentru a demonstra, că suntem buni noi românii și politicieni, în Apșa ca primar am mers ca să mă realizez. Iar la comună – să demonstrez, că noi putem ceva mai bine ca alții. Mă voi realiza ca politician și după aceea mă voi da la o parte să-mi cresc nepoții.
  Corespondent: Domnule Vasile Iovdi. În comună vor intra români din sate diferite, cum veți găsi calea de mijloc ca să ne uniți și la toți să le fie bine?
  Vasile Iovdi:
  Eu m-am gândit mult la aceasta. M-am gândit și am analizat totul: ce s-a făcut și cum s-a făcut, pot să spun, că aici va fi mai greu ca la administrația din Teaciv, unde am avut 185 mii de oameni. În comuna din Slatina va fi cu mult mai greu. Va trebui de găsit compromis. Pentru că noi suntem așa: Slatina cu tradițiile și ambițiile lor, Biserica Albă cu tradiții și ambiții, Apșa de Mijloc cu tradiții, Apșa de Jos iar tradițiile locului, la Strâmtura – la fel. Mult m-am gândit ce e de făcut și cum ar trebui de găsit o balanță, pentru că dacă nu găsim echilibrul necesar, Doamne ferește, noi din comuna Slatina, în 2-3 luni facem 3-4. Mult am cugetat și cred că pentru a găsi echilibru trebuie de a avea susținerea la 70 la sută din consilieri. În caz contrar, deciziile luate o să dezbine comuna. Dar am o strategie, am o experiență și acolo am avut și români și ucraineni. Eu am trecut peste acestea. Când am venit eu, român, la administrație mulți au așteptat, că am să fac greșeli. Că am să fac tot pentru Dibrova (satul meu natal), dar eu am balansat și cu ungurii am găsit limbă comună și cu satele ucrainene și cu cele românești. Eu am trecut peste asta, eu cunosc această experiență. Și acum la Teaciv lumea recunoaște, că cu mine, românul, a fost mai simplu. În raionul Teaciv noi avem ucraineni, noi avem germani, aici a fost Imperiul Austro-Ungar și avem sate ca Usti-Ciorna, Lopuhovo cu populație germană, avem comunitatea română și comunitatea maghiară. Am experiență și am calculat mult și sunt convins, că o sa-mi fie mai greu ca la Teaciv. Dar, experiența, calculele și strategia care mi-am propus-o, ca orice decizie ce se va lua să fie susținută de majoritatea de 70 la sută din toate satele, numai așa voi reuși. Orice decizie greșită aduce la dezbinare. De atâta eu daca am promis -am făcut și acum știu ce am de făcut. E foarte grea întrebarea și-i una din principalele întrebări. Dacă nu ne vom uni, vom avea probleme.Dacă ne ajută Dumnezeu și ne dă minte și răbdare să ne unim și să găsim compromis, o să fim cea mai tare comunitate din Ucraina.
  Corespondent: La ora actuală, când la internet au acces toți, apar informații uneori eronate sau fakenews, cum le zic eu, dar fiecare om are dreptul să scrie. Vreau să vă pun întrebarea despre una din știri, unde se spunea , că atunci când v-ați depus candidatura la Rada Supremă, ați ajutat o școală din raionul Rahiv cu materiale de construcție -cărămidă. După ați suferit eșec în alegeri, cică, ați luat cărămida înapoi. E adevărat?
  Vasile Iovdi: Da, am dat cărămidă în raionul Rahiv, satul Ciorna Tisa. Am avut o întrevedere cu ei, s-au adunat toți: primarul, consiliul primăriei, reprezentanții instituțiilor din sat. Ei au avut o problemă cu gradinița. De ani de zile, toți le-au promis ajutor, dar de ani de zile nu s-a făcut nimic. Am zis: hai, să facem un experiment. Aveți un proiect? Mi-au dat proiectul , l-am analizat și erau necesare cam 150-160 mii de cărămizi. Zic, hai găsim o variantă pe care o facem in 2-3 luni. Primarul s-a ridicat și a spus: dacă faci asta pentru noi, noi suntem toți cu tine. Am bătut palma și ne-am înțeles. Ca să nu fiu mincinos, am zis, că le dau înainte 3 sau patru mașini și nu numai cărămidă. Cine se ocupă cu cimentul,-întreb. S-a ridicat o persoană. Zic, de cât ciment e nevoie. Vreo 30 mii tone. Zic, aici sunt banii. Îi scot din jeb și le-am dat în fața lumii banii. Erau acolo și de la ocolul silvic, zic, tu dai lemn cât le trebuie. Îl sun apoi pe unul de la noi, care se ocupă de construcții și-l întreb; uite așa un proiect de grădiniță, cam cât costă? Vreo 20 de mii. Atunci zic: OK, eu vă dau cărămida, eu vă plătesc cimentul, oamenii care vor lucra, cel de la întreprinderea de prelucrare a lemnului va da lemn de construcție, căci în Ciorna Tisa e cel mai mare combinat de acest tip. Am repartizat și am spus și cine va da material pentru acoperiș. Ne-am înțeles și eu am trimis 3 sau 4 mașini de cărămidă. Atunci concurentul meu era Vasyl Petiovka, care a trimis niște oameni la primar și i-au dat 50 ori 70 de mii de grivne și l-au rugat să meargă la Bukovel. Primarul în loc să construiască grădinița, a dus banii la stațiunea Bukovel.După ce a câștigat alegerile Petiovka, la o masă primarul, cică i-o fi spus domnului deputat în Rada Supremă: Vedeți cum am procedat cu Iovdi? El a dat cărămidă, ciment, iar eu v-am ascultat și am dus banii la Bukovel. Mie mi s-a spus. Eu m-am zis, căci aveam o persoană de încredere, un om cinstit . Lucra la biserică șeful așa numitei Dvatatchi . Omul cu obraz, m-a întrebat, ce facem , uite ce s-a întâmplat. Și i-am spus: nici o problemă, adunăm consilierii și mă duc către ei și le zic: am o propunere. Domnule primar, ai jucat jocul împotriva mea. Eu am vrut să fac grădinița. Să faceți grădinița. Cumpărați de la mine materiale de construcție și faceți. El a fugit, nu ne-am înțeles. În acel moment se construia o biserică, unde era nevoie de 6-7 mii de țigle, aproape o mașină de cărămizi. Lângă Ciorna Tisa este un cătun mic și persoana mea de încredere a zis, că acolo vor să construiască biseric. Zic : ia de la grădiniță și du unde aveți nevoie. Și atunci primarul împreună cu Vasile Petiovca, deputatul, au scris în presă, că Iovdi a luat cărămida și a dus-o acasă. Nu, de acolo s-au luat 6 mii de cărămizi și s-au dus la biserică. Cărămida și până în ziua de astăzi e acolo. A trecut un an deja și le-am spus: dați-mi banii. Bine, Dumnezeu cu voi, vă ajut și eu, am plătit 15 tone de ciment, voi plătiți-mi banii pe 10 tone, dar tu, domnule primar cu toată echipa voastră m-ați fentat , m-ați făcut de rușine, întoarceți banii. Nici până în ziua de azi, cimentul e pe loc, țigla e pe loc. Primarul a luat 65 de mii, iar Petiovca i-a fost ciudă, că am rămas eu cu Baloga și nu m-am dus în echipa lui , au scris și au pus pe Facebook. Ai noștri din satele românești, care au ciudă pe mine, au început să facă zarvă. Eu încă o dată spun: facă, primarul și echipa, eu și acum sunt gata să plătesc 50 de mii de cărămidă, dar să facem odată. Ați văzut și ieri, de spitalul nostru au uitat toți. A strâns primăria de la oamenii din sat din bunul lor simț cât au putut, Strâmtura a dat 46 de mii, Topcina -11 mii, s-au adunat undeva 130 de mii, dar și oamenii de afaceri au dat undeva s-au strâns 160 de mii. La drept votbind, primăria a avut acești bani, dar, s-au adunat băieții la primărie și s-au decis să apere spitalul. Au fost mai mulți, Nelli Ivanonna, au fost deputați de la noi, primarul din Glubochyy, Huciu Vasile –Mihalca. Și toți au dat câte 5 mii. Au venit la mine acasă și le-am dat 8 mii. Deputatul Pasariuc Ion l-am întrebat cât au dat deputații și el a spus: 5 mii, atunci eu am dat 8 mii. M-am dus la primărie și i-am întrebat de cât timp au nevoie ca să facă ceva. Au zis, că până la Paști.
  Corespondent: Am urmărit mai multe declarații puse în ceea ce privește bunurile materiale și patrimoniul de care dispuneți. Am tras concluzia, că nu sunteți un om sărac, aveți venituri, puteți merge mai departe, ați avut încercări, reușite , ați avut de toate. La ce vă trebuie această funcție, doar știți, că românul nostru niciodată n-o să fie mulțumit?
  Vasile Iovdi, candidat: Cred, că am dat răspuns la acestă întrebare, dar dacă ați pus-o – eu răspund: ca persoană politică eu din punct de vedere material , mi-o dat Dumnezeu minte și am reușit multe, într-adevăr! Sunt mulțumit de familie, am și pentru copii și nepoți, să dea Dumnezeu să păstreze ceea ce am reușit. Ca om m-am dus la Teaciv să demonstrez, că românul nu-i țigan, e cel mai vrednic și am demonstrat. Apoi m-am dus ca primar în Dibrova ca să demonstrez, că sunt cel mai bun primar, în 5 luni am reușit. Nu cred, că alții într-o sută de ani au făcut mai mult det eu în 5 luni. Cu costurile din sat, dar am făcut. Pe mine mă interesează ,să mă realizez ca om politic. Pentru aceasta trebuie să fac două lucruri: să găsesc o metodă- de a uni toate satele noastre. Și în al doilea rând, zic mulți, că am reușit în Dibrova, pentru că avut oamenii bani. Eu nu înțeleg, ce înseamnă 5 ani. Eu vreau într-un an de zile din Slatina să fac ceea ce am făcut din Dibrova. Eu garantez, nu 5, ci un an! Până în 31 septembrie anul viitor va fi rezolvată problema cu gunoiul în Slatina, cu canalizarea și toate drumurile. Nu 5, nu 20 de ani cum ei n-au făcut nimic, pentru că ceea ce se face în Slatina e bătaie de joc. În Slatina s-a adus gunoiul din 2 raioane –Teaciv și Rahiv.l Credeță, că nimeni n-a avut interes? Îți garantez, că toată consucerea a primit bani de la aceasta. Toată canalizarea din Velikyy Bâcikiv a fost dusă în Slatina, și-au bătut joc de Slatina. Și drumurile? Zic că nu se fac, pentru că nu sunt bani! Voi în Slatina aveți cel mai bun buget:12-16 milioane de grivne! Eu o să demonstrez, că, cu oamenii simpli noi o să găsim o metodă să facem drumurile. Intr-un an! De ce? Pentru că în octombrie se încheie alegerile, în noiembrie trebuie repede de făcut toate structurile, în ianuarie trebuie de făcut documentația. Noi vom începe din aprilie, mai iunie, iulie – noi trebuie să terminăm de făcut toate drumurile în Slatina. Garantez și explic de ce. Știu cum, știu de unde trebuie de luat bani, știu să fac și știu pentru ce, pentru că dacă fac acest lucru în Slatina, eu mă realizez ca om politic. Le închid gura la toți vrăjmașii mei, le demonstrez, că eu am făcut cu mintea mea, cu intelectul care mi l-a dat Dumnezeu, cu munca de la școală și Universitate unde am făcut carte și experiența de viață. Fără aceste lucruri eu nu m-aș putea realiza. Că vrăjmașii toată viața zic, că eu am reușit cu banii lumii. Ca om politic eu mă pot realiza numai dacă reușesc să fac ce mi-am propus! Și în al doilea rând: dacă nu fac, niciodată n-o să-mi liniștesc ambițiile mele. Eu sunt maximalist în viață, dacă ma apuc-fac! Una din principalele strategii ale mele pentru ce mă duc la comună – să unesc satele și să rămână faaptele în istorie! În istorie pot rămâne doar fapte pozitive. Slatina – pentru mine e relizare și ambiție!
• Corespondent: Care sunt primii cinci pași ce-i veți face? Și cine e în echipa adepților?

Vasile Iovdi: Primii pași, în caz că voi câștiga, nu-i așa?
Cu Slatina v –am explicat! Eu cunosc situația din fiecare sat. Eu am analizat, n-am mers haotic la aceasta. Eu am calculat, ce bani e nevoie pentru Apșa, pentru Biserica Albă , pentru Slatina, Topcina, Strâmtura și celelalte ce au mai rămas – Apșa de Jos, eu le am în minte toate ciflrele. În primul rând să rezolv cu Slatina și în al dopilea rând vreau să fac c el mai puternic centru medical cu licență. Legislația ucraineană permite dacă ai cele necesare să faci centru medical. Noi cu medicina din punct de vedere strategic am rezolvat. Spitalul de sector din Apșa s-a făpcut, pesate o lună se va da în folosință ambulatoriul din Slatina, dar noi din punct de vedere istoric trebuie să avem un centru medical. Trebuie să găsim clădirea și dotarea cu echipamente speciale. Banii aceștia sunt în buget. Noi avem alături România cu o nedicină dezvoltată. Dacă va fi Centrul medical vom putea aduce specialiști cu contract: din România, cei mai buni din Ujgorod. Topate acestea se pot face, dacă vom avea un spital bine dotat. Știu une e locul, știu de unde-s banii și știu cum de făcut. Pentru mine asta e esențial. Și vă spun de ce. Pentru că mulți văzând casele românești, nu înțeleg că bunăstarea românului e câștigată prin trudă.Sănătate pierdută, la noi sunt cel mai multe cazuri de diabet zaharat. Românul dacă nu are un ban, rabdă, împrumută, dar face totul pentru copil. Ideea mea constă în aceea ca oamenii ajunși la vârsta de 55-56 de ani să se poată trata la cele mai bune spitale, să dispună de cele mai bune condiții… Garantat, că primul adjunct va fi din Slatina, nu vreau discuții , primul va fi din Slatina, al doilea –Gheorghe Pulta și cred, că al treilea – va fi din acel sat, care va avea rezultate. Am nevoie de acești trei. Am nevoie de tineri. Pe mine nu trebuie să mă învețe nimeni, am nevoie de tineri, care au ambiții și cunoștințe de carte. Principalul criteriu după care-i aleg. Ambițiile să le aibă!
Corespondent: Și ce faceți cu minoritatea maghiară?
Vasile Iovdi: Eu spun, al treilea adjunct trebuie să facă parte din comunitatea maghiară. Ei singuri trebuie să desemneze persoana, dar principal este să aibă ambiții. Toți adjuncții mei trebuie să fie oameni cu ambiții. Se prevede să fie patru adjuncți. O sa-i aleg pe cei cu ambiții. Dacă omul are ambiții și puțină carte, eu cu experiența mea o să-i ridic. Eu mi-am trasat un plan –până la 55 de ani, după aceea o să-mi cresc nepoții. Eu vreau in 2-3 ani să-i ridic pe aceștia, care a fi dintre ei mai bun o să rămână. Maghiarii o să delegheze singuri persoana cu ambiții, dacă omul nu are ambiții, nu-l poți învăța!
Mulți vorbesc de drumul dintre Dibrova și Apșa de Mijloc. Oamenii nu știu ce zic. Când zice omul , că eu l-oi face, acel om nu cunoaște legislația. Acesta e un drum național. Conform legii nu ai dreptul să-l finanțezi. Eu când am făcut ulița Karl Marx am trecut patru etape. De la drumul de importanță națională, l-am trecut în cel de importanță regională, apoi localnic, la primărie și numai după aceea m-am apucat de făcut drumul. Numai atunci ai dreptul să-l finanțezi. Cel ce promite că mâine îl face, spune minciuni. Știiți cum poți să-l finanțezi? Cu banii personali! Și eu le-am spus la apșeni: eu sunt în stare să finanțez asta, într-o lună de zile. 28-29 noiembrie eu le închid, dar cu banii personali ai familiei. Cu banii statului îl poți termina numai la anul viitor.Am calculat deja , un kilometru și ceva –asta-i 6 mii metri pătrați, dacă îl fac , am nevoie de 100-125 mii de dolari. Eu sunt gata să-i finanțez, dar cu banii mei. Cei ce zic, ca îl pot face nu știu că acesta e un drum strategic, aparține de Ministerul Apărării, e un drum de rezervă. Ca să-l faciu cum am făcut eu strada Karl Marx, trebuie să faci demers la Ministerul Apărării, te trimite la Serviciul Drumurilor din Ucraina, de acolo te trimite la Departamentul respectiv din Transcarpatia. După ce scrii cererea, ți-l transferă pe soldul primăriei. Din drum de importanță de stat il faci de importanță comunală și numai după aceea legislația îți permite să-l finanțezi! După ce ai reгșit, începi aceeași procedură de la început. E drum strategic, oamenii nu cunosc realitatea. Eu le-am spus, că voi reuși pentru că știu cum!